TRATAMENT SĂMÂNȚĂ
BIOSEM – insectofungicid ecologic: 8- 10 L / tonă semințe
BIOHUMUSSOL – starter cu microelemente: 5 – 10 L / tonă semințe
TRATAMENT FERTILIZARE CU APLICARE FOLIARĂ
- 2 litri BIOHUMUSSOL (fertilizant humic) + 1 litru ETAMIN (biostimulator NPK) / ha în 200-400 L apă
Biohumussol și Etamin conțin totalitatea elementelor necesare plantei: acizi humici și huminici, humați, fulvoacizi, vitamine, fitohormoni naturali, microelemente (fier, cupru, zinc, mangan, bor, molibden) și
macroelemente (azot, fosfor, potasiu, carbon, calciu, sulf, magneziu), un conținut ridicat de aminoacizi liberi de neînlocuit.
Se recomandă aplicarea a 2-3 tratamente, primul în faza de 4 – 6 frunze, pentru un start mai bun al culturii, iar următoarele începănd cu faza de 6 – 8 frunze și până la înfloritul deplin pentru sporirea producției,
influenţând pozitiv creşterea generativă a plantelor şi acumularea de biomasă.
Poate fi aplicat împreună cu produsele fitosanitare pentru a combate fenomenul de fitotoxicitate, în perioadele secetose, sau în perioadele cu diferență de temperatură, pentru a ajuta plantele să treacă de
perioadele de stres, susținând și menținând indicii de calitate și o producție ridicată
Floarea-soarelui este cea mai cunoscută plantă oleiferă din țara noastră. Cultivarea ei constituie o investiție profitabilă pentru agricultorii români. Astfel, tot ceea ce rezultă în urma cultivării și recoltării ei este folosit fie în scop alimentar, fie în scop chimic sau energetic. Există mai mulți hibrizi de floarea-soarelui, conform scopului pe care îl urmărește agricultorul la plantarea acestuia. Eficiența hibrizilor este direct proporțională cu locul în care ei sunt plantați.
În funcție de condițiile climatice și modul de plantare, cultivarea florii-soarelui poate da un randament foarte mare. În principiu, indiferent de zona în care alegi să o cultivi, solul țării noastre este unul foarte prietenos cu această plantă. Cu toate acestea, există câteva zone unde cultura de floarea-soarelui este spornică. În principiu, ele se găsesc în sudul, nordul și estul țării.
Deși este o cultură rentabilă, floarea-soarelui necesită precauție din partea agricultorului, în special în primele stadii ale cultivării ei. Planta nu se dezvoltă atunci când locul în care este cultivată este obișnuit cu monocultura. Reacția ei se datorează instinctului de autoconservare față de patologii. Astfel, floarea-soarelui nu se dezvoltă sănătos dacă urmează unor culturi de plante care sunt afectate de putregaiul alb (fasole, năut), cenușiu (cartof, sfeclă) sau a celor cu rădăcini adânci (lucernă, sfeclă de zahăr). Îi este benefic solul pe care a fost cultivat porumbul, iar distanța între cultura de floarea-soarelui trebuie să fie 4 ani pe același sol.
Arătura și fertilizarea care preîntâmpină cultivarea au un rol esențial în creșterea florii-soarelui.
De asemenea, înainte ca semințele să fie finalmente plantate, este nevoie ca ele să fie tratate.
