Tomatele sau roșiile sunt plante legumicole solano-fructoase, din aceeași familie cu vânăta, ardeiul și cartoful. Ele se ramifică în două tipuri: unul cu creștere determinată, altul cu creștere nedeterminată. Soiurile cu o creștere determinată sunt destinate plantării pe câmp, în timp ce următoarele se pretează creșterii în solar. Soiul de roșii cu creștere determinată este cel folosit în agricultura industrială.
Ca majoritatea culturilor, nici roșiile nu suporta asolamentul sau monocultura. Este o nevoie de o distanță de 4-5 ani între cultura de roșie pe același teren, dar și a plantelor din aceeași familie. Ele sunt plante anuale, deși în mod originar sunt perene.
Pregătirea solului pentru cultivarea roșiilor se poate face prin cultură premergătoare de castraveți, lucernă, fasole sau mazăre. După strângerea recoltei în toamnă, este necesară nivelarea și îngrășarea solului, operațiuni care se vor repeta și în primăvară, înainte de plantare. Astfel, la jumătatea lui aprilie, în sud, respectiv începutul lui mai în nord, se recomandă înălțarea stratului de pământ și plantarea răsadului. Este esențial ca temperatura să fie peste 15°C astfel încât să nu existe amenințarea brumei.
După plantare, este esențial ca răsadul să fie udat pentru a se fixa în pământ. Întreținerea sa constă în mare parte în irigare, care se face și la două zile după plantare și la 8-10 zile după apariția primelor inflorescențe. La fel de importantă ca frecvența irigării este și ora la care aceasta se face. Roșiile cresc cu spor atunci când sunt udate fie dimineața devreme, fie seara când apune soarele. Nerespectarea monoculturii și a specificațiilor semănării favorizează apariția bolilor (mana, bășicarea frunzelor, pătarea frunzelor) și dăunătorilor (păduchele solanaceelor, gândacul de Colorado).