Rădăcinoase

Rădăcinoasele sunt plantele bienale, care formează partea comestibilă în pământ. Temperaturile nu constituie un impediment în dezvoltarea lor, ceea ce permite plantarea acestora atât iarna, cât și vara. Morcovul, gulia, sfecla roșie, hreanul ridichiile, păstârnacul și pătrunjelul de rădăcină sunt cele mai cultivare radacinoase din România. Ele necesită o tehnologie avansată de semănare, vorbind la nivelul unor cantități industriale.

Morcovul funcționează foarte bine cu o cultură premergătoare de mazăre, cartofi sau cereale. El se plantează pe câmp primăvara cât mai devreme și se dezvoltă cu spor în stratul de pământ bine afânat. Poate fi pus în pericol de dăunători precum viermele sârmă, limaxul cenușiu și de boli precum făinarea și putregaiul cenușiu.

Țelina nu este o rădăcinoasă pretențioasă, putând fi cultivată atât în regiunile de câmpie, cât și în cele de deal. Cu toate acestea, ea se cultivă în mod frecvent în Banat și Transilvania și necesită multă forță de muncă, ceea ce o poate face mai puțin profitabilă.

Ridichiilor le priește solul umed, din zonele cu multe precipitatii. Ele există în două varietăți, de iarnă sau de vară. Tomatele, castraveții și ardeii sunt bune culturi premergătoare pentru ridichii.

Sfecla roșie este una dintre cele mai pretențioase rădăcinoase la temperatură, însă atâta timp cât condițiile de plantare și întreținere sunt respectate, aceasta se dovedește a fi o cultură profitabilă. Față de ea pătrunjelul este mai puțin pretențios în ceea ce privește temperatura și umiditatea, însă are nevoie de lumină. Păstârnacul, în schimb, este sensibil la umiditate. La fel de puțin pretențios este și hreanul, care nu cere lumină mult, nici o anumită temperatură, dar are nevoie de multă atenție pentru că se poate îmbolnăvi ușor.