TRATAMENT SĂMÂNȚĂ
- BIOSEM – insectofungicid ecologic: 8- 10 L / tonă semințe
- BIOHUMUSSOL – starter cu microelemente: 5 – 10 L / tonă semințe
TRATAMENT FERTILIZARE CU APLICARE FOLIARĂ
- 2 litri BIOHUMUSSOL (fertilizant humic) + 1 litru ETAMIN (biostimulator NPK) / ha în 200-400 L apă
Se recomandă aplicarea a 2-3 tratamente, unul în toamnă în faza de 2 – 4 frunze, pentru a pregăti plantele pentru iernare, iar următoarele în primăvară, la reluarea vegetației, începând cu faza de 4 – 8 frunze și până la înflorire pentru sporirea producției.
Poate fi aplicat împreună cu produsele fitosanitare, pentru combaterea fenomenului de fitotoxicitate, în perioadele secetose, sau în perioadele cu diferență de temperatură, pentru a ajuta plantele să treacă de perioadele de stres, susținând și menținând indicii de calitate și o producție ridicată.
Biohumussol și Etamin conțin totalitatea elementelor necesare plantei: acizi humici și huminici, humați, fulvoacizi, vitamine, fitohormoni naturali, microelemente (fier, cupru, zinc, mangan, bor, molibden) și macroelemente (azot, fosfor, potasiu, carbon, calciu, sulf, magneziu), un conținut ridicat de aminoacizi liberi de neînlocuit
Face parte din familia cruciferelor Brassicaceae. Datorită numeroaselor sale întrebuințări în industria agroalimentară și energetică, ea a devenit din ce în ce mai cultivată în ultimii ani. În funcție de rezistența la secetă și perioada de dezvoltare sau plantare, există numeroși hibrizi și soiuri de rapiță. La simțul comun, aceștia pot fi clasificați ca rapiță de toamnă și de primăvară. Cea dintâi este preferată de către agricultorii români, fiind mult mai puțin pretențioasă și bine adaptată climei României.
Rapița se cultivă cu succes în zonele nord-vestice, centrale și sudice ale României și preferă anii cu ierni blânde și puțin ger. În sud, rapița de toamnă este cultivată în prima parte a lunii septembrie, pe când în restul țării este de preferat ca ea să fie cultivată după 10 septembrie, chiar 15, după caz. Pentru rapița de primăvară, nu există o dată exactă de cultivare, data de cultivare depinzând de căderea ultimei zăpezi din acel an.
Planta nu se adaptează monoculturii, fiind recomandată o pauza de 3 ani între culturile de rapiță. Rapița de toamnă preferă cultura premergătoare de porumb, orz sau mazăre, iar cea de primăvară o preferă pe cea de sfeclă de zahăr, porumb sau cartof. Pregătirea solului necesită arătura adâncă, fertilizare masivă cu fosfor și pregătirea patului germinativ. După semănare, este necesară întreținerea culturii prin eliminarea umidității și apoi irigare.
Intemperiile și erorile de cultivare creează un context favorabil pentru dezvoltarea patologiilor rapiței. Principalele boli pe care rapița le contactează sunt alternarioza, putregaiul cenușiu, negru, hernia rădăcinilor pete albe. Cei mai periculoși dăunători sunt musca rădăcinilor de varză, puricele de pământ și gândacul polenului.
